despre “Ziua Porţilor Deschise pentru Fotografie”
♫ Sâmbătă, Iunie 20th, 2009… ei bine, am avut emoţii… dar asta este numai pentru că de obicei, când sunt surescitată (în bine), sunt şi foarte matinală.
Asta înseamnă că am început cu programul intens de ros unghii (ooo, daaa) încă de pe la 9:30…iar prelungirile au fost până la ora 11, odată cu primul fotograf (pe care îmi venea să-l iau în braţe 
) ). Au fost 19 fotografi până la finalul zilei… unii vorbăreţi, alţăă tăcuţi, alţii neîncrezători că au voie să fotografieze moca, de parcă oamenii au uitat cum să mai primească daruri. Poate că aşa şi e, devenim suspicioşi când ceva ni se oferă.
Nu prea ştiam dacă ar trebui să mă înduioşez sau să îmi fie ciudă când o domnişoară forograf, rugată să completeze un mic formular în care să specifice dacă este fotograf amator sau profesionist, a şoptit: “dacă pun profesionist, tre’ să mai plătesc ceva?”. Biine, recunosc, am mituit şi câţiva colegi la eveniment… aşa că le mulţumesc Anei, lui Sorin şi lui Cili!
All in all, am avut câteva conversaţii interesante. E greu până îi dezamorţeşti pe oameni, cred. Poate că atmosfera impetuoasă a Palatului nu le oferă un răgaz suficient…totul îţi ia ochii, de cum păşeşti înăuntru…
Mai ales dacă e zi de vară afară, iar soarele dogoreşte: holul umbros creează o trecere tare stranie. De la atâta lumină de afară, cum intri în muzeu, sunt câteva secunde buimace în care nu vezi nimic, doar intuieşti câteva forme şi un tavan prelung de care încerci să te agăţi în timp ce pupilele îţi revin la normal. După câteva secunde de buimăceală, ajungi să distingi totul foarte clar, deşi eşti încă chiaun şi toate simţurile îţi spun că tocmai ce ai trecut printr-o poartă galactică ) şi da, ai rămas întreg!
