“Muzeul Naţional “George Enescu” îl omagiază pe marele compozitor român atât prin organizarea de expoziţii dedicate personalităţii sale cât şi prin stagiunea permanentă de concerte, desfăşurată în cele trei sedii ale muzeului – Aula Palatului Cantacuzino din Bucureşti, Casa memorială “George Enescu” din Sinaia şi Secţia “Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu- George Enescu” din localitatea Tescani, judeţul Bacău.

wikimedia.org

De asemenea, instituţia încurajează şi tinerii interpreţi, reuniţi în ciclul de concerte lunare TINERI ÎN AFIRMARE. Poate un efort considerabil şi nemaiîntâlnit la alte instituţii de concerte este seria dedicată TINERILOR COMPOZITORI. Aceste două serii de concerte doresc promovarea muzicii în rândul micilor melomani, pe care îi invităm cu drag să guste din muzica universală de toate genurile.
Pentru secţiile de la Sinaia şi Tescani, Muzeul Naţional „George Enescu” propune interpretări remarcabile de o mare diversitate, cuprinzând lucrări din repretoriul clasic, romantic, modern, precum şi prelucrări de jazz, muzică uşoară şi folclor.”

19 AUGUST 2009 – OMAGIU LUI GEORGE ENESCU
Concerte organizate la fiecare secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”

GEORGE ENESCU
- Sonata a III-a pentru pian şi vioară „în caracter popular românesc”

Share/Save

“Luminiş” sună delicios. Îmi aminteşte de un sat de pe lângă Bucureşti: Limpeziş. De data aceasta, Luminişul răzbate de prin pădurile Sinaiei. Coordonatele exacte sună cam aşa:

Casa Memorială „George Enescu”- Sinaia: Str. Yehudi Menuhin, nr.2, Cartier Cumpătu. Aşadar, presenting:

Casa Memoriala George Enescu

O găsiţi în “Cumpătu, singurul cartier al orasului Sinaia asezat pe malul drept al raului Prahova. În destinul stralucit al lui George Enescu, orasul Sinaia si vila “Luminis” au o semnificatie aparte. George Enescu si-a organizat viata in asa fel incat, in perioada dintre concerte sa-si afle ragazul de a putea compune, facandu-si un refugiu din vila de la Sinaia. Vila nu a fost construita intamplator la Sinaia, deoarece Enescu a fost legat atat sentimental, cat si profesional de acest oras, datorita sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peles, fiind pentru el o poarta de lansare in lumea culturala muzicala a momentului.”

Am făcut un mic research şi am poposit pe hoinari.ro. Asta pentru un pic de istorie imortalizată în imagini.

Cât despre povestea acestei case, dar şi despre greutatea ei artistică:

“Povestea aceasta incepe acolo, pe plaiurile Moldovei si se ispraveste aici, in inima Parisului. Pentru a merge din satul in care m-am nascut spre marele oras, unde-mi sfarsesc zilele, am strabatut o cale anevoioasa. A fost lung, desigur, acest drum. Cat de scurt mi s-a parut … (George Enescu)

In destinul stralucit al lui George Enescu, Sinaia si vila “Luminis” au o semnificatie aparte. George Enescu si-a organizat viata in asa fel incat, in perioadele dintre concerte, sa afle ragazul de a putea sa scrie muzica,facandu-si un refugiu din vila de la Sinaia, cladita din banii adusi de activitatea concertistica. Vila “Luminis” a fost rodul unor ani de truda, insemnand implinirea visului sau. Realizata intr-un stil autentic romanesc si integrata armonios in ambianta inspiratoare a muntilor Bucegi, avea sa fie atat un loc de odihna dupa numeroasele concerte, cat si un loc de inspiratie pentru o parte semnificativa a creatiei enesciene.

Dupa parasirea definitiva a patriei, determinata de evenimentele politice din 1946, prin actul de donatie semnat la Paris, in 1947, de catre George Enescu, vila “Luminis” urma sa devina asezamant cultural, conceput ca o casa de odihna si reculegere pentru artistii intelectuali romani sau straini. Dupa o perioada de restaurare inceputa in 1990, vila “Luminis” a intrat in circuitul muzeal national, sub denumirea “Casa Memoriala George Enescu”. Incaperile de la etaj sunt spatioase si confortabile, avand interiorul mobilat si aranjat cu rafinament si imaginatie, aici reunindu-se in mod armonios si original, elemente ornamentale si de mobilier in stilurile romanesti, orientale si Bidermayer. Numeroase piese de valoare din cristal, portelan, metal sau ceramica dau stralucire interioarelor.

Surprinde in mod deosebit de placut elementul romanesc predominant, o confirmare a filonului autentic romanesc, reprezentativ pentru tot ceea ce a daruit George Enescu neamului sau; in acest sens, maestrul afirma : “Intre viata mea si arta mea nu exista nici un hotar”.

Complexa personalitate a lui George Enescu a putut sa se afirme la Sinaia, mai ales in ipostaza de compozitor, desi a sustinut deseori concerte la Castelul Peles sau in alte asezaminte din oras, cu orchestra Ministerului Instructiunii Publice.

In salon se pastreaza pianul maestrului, un “Ibach” facut la Lausanne, care a sustinut bogata sa activitate componistica si concertele oferite apropiatilor familiei. George Enescu afirma: “In lumea muzicii eu sint cinci intr-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist si profesor. Cel mai mult pretuiesc darul de a compune si nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare”. In ceea ce priveste opera sa, George Enescu marturisea: “Daca numarul lucrarilor mele este relativ restrans, este fiindca am vrut sa dau – o spun fara orgoliu – ceea ce am mai bun in mine”.

Aici, la Sinaia, s-au plamadit Rapsodiile romane, Cncertul pentru pian, vioara, viola si violoncel Nr. 1 in Re major, Opus 16, numeroase sonate,dintre care amintim sonata pentru pian in Fa diez minor, Opus 24, Nr. 1. Dar,inainte de toate, trebuie mentionata opera “Oedip” compusa in parte la Sinaia, unde, in 1927 a fost orchestrat un intreg tablou din actul al II-lea; despre aceasta opera George Enescu avea sa spuna: “Ceea ce pot afirma cu certitudine este ca dintre toate imi este cea mai draga. In primul rand, pentru ca m-a costat luni de munca si ani de neliniste. Apoi, pentru ca am pus in ea tot ce simteam, ce gandeam, in asa fel incat ma contopeam cu ecoul meu.” Aici, in vila “Luminis”, in anul 1927, a luat lectii de vioara, timp de doua luni, Yehudi Menuhin, care a marcat inceputul unei mari prietenii si al unei colaborari artistice de lunga durata. Pentru Yehudi Menuhin, George Enescu devenea idolul despre care spunea: “Mi-a aprins imaginatia, daruindu-mi calitatea divinatoare, care a fost intotdeauna a sa deschizandu-mi astfel o perspectiva in tumultul si maretia lui Bach. Enescu va ramane pentru mine absolutul prin care eu judec pe altii.”

Din salon, scara in spirala permite accesul spre capatul turnului belvedere si de aici in mansarda sau bageaga.

Etajul mansardat a fost adaugat de arhitectul casei. Radu Dudescu, pentru a echilibra vertialitatea turnului in ansamblul vilei si el a devenit locul preferat de maestru pentru activitatea muzicala. In camerele mansardei este si astazi prezentat materialul documentar legat de viata si activitatea lui George Enescu.

Tot din salon se patrunde in camera sotiei lui George Enescu, Maria Cantacuzino-Enescu, unde ambianta tradeaza spiritul eclectic al acesteia.
In schimb, camera maestrului se remarca prin intimitate confirmand modestia specifica oamenilor mari. “Chilia” are dimensiuni reduse, este mobilata intr-un stil autentic romanesc si a fost locul ideal de odihna al compozitorului dupa numeroasele sale concerte, loc de reculegere atat de necesara inspiratiei artistice.

Spatiile de la parterul vileu au fost destinate personalului de serviciu, dar tot aici se afla si apartamentul pentru oaspeti.
Bustul in marmura al lui George Enescu, aflat la intrarea in vila, este realizat de sculptorul Ion Irimescu, moldovean fascinat de personalitatea marelui muzician roman.

Despartirea de tara a lui George Enescu s-a produs in septembrie 1946, dupa ce a facut o ultima vizita in Moldova, la mormantul mamei sale, dupa care a marturisit, impacat intr-un fel cu soarta: “De aici plec odihnit din seva pamantului meu si numai asta-mi da curaj sa ma pot dezlipi de tara pentru un timp mai lung.
Din pacate, intoarcerea la Sinaia, la vila “Luminis” – care a constituit o marturie fericita a vietii marelui muzician roman – nu avea sa se mai petreaca niciodata>” (sursa).

Share/Save